Deftones, da Sacramento, California, hà purtatu un novu sonu di heavy metal à e masse. U so primu album Adrenaline (Maverick, 1995) hè statu influinzatu da i mastodonti di metale cum'è Black Sabbath è Metallica.
Ma u travagliu esprime ancu aggressione relativa in "Engine No 9" (u so debut single da 1984) è sfondate in u dramma straziante in i canti "Fist" è "Birthmark".
Mentre chì l'album ferma soprattuttu à l'ombra di i rivali Korn è Nirvana, a banda mostra un approcciu più maturu per trattà i prublemi psicologichi in i so canzoni.
U sviluppu di u gruppu Deftones
"Around The Fur" (Maverick, 1997) allarga a gamma di u sonu di a banda cù canzoni cum'è "My Own Summer (Shove it)", "Rickets" è "Be Quiet and Drive" chì trasformanu a rabbia è l'aggressione in musica vera.
U vocalista Chino Moreno hè u primu mutivu per sente l'album : u so stile vocale diventa più raffinatu è versatile in questu travagliu.
"Adrenaline" è "Around The Fur" sò stati successi per una generazione chì sente u grunge melodicu. Cù "White Pony" (Maverick, 2000), Deftones hà ottinutu un sonu classicu è suvversivu. U batterista Abe Cunningham è u bassista Chi Cheng formanu un duo musicale putente è sottile. U chitarrista Stephen Carpenter è DJ Frank Delgado aghjunghjenu culore à a voce di Chino Moreno.
A cruelty catchy di a musica hè cumminata cù lyrics prufonda è erudite, chì sò assuciati cù l'alienazione è a ricerca di u significatu di a vita. Induve Korn è Tool sò a musica di l'adolescenza, Deftones sò filosofi adulti.
Per esempiu, a cumpusizioni tranquilla è spaventosa "Digital Bath", chì hè cantata cum'è in un sognu, hè un veru capolavoru di una canzone filusòfica.
Cù u so prossimu album, Around the Fur, i Deftones sò sempre in equilibrio trà u sonu pesante è u lirisimu. Ma sò ancu inclinati versu i tendenzi di u sonu pop.
"White Pony" - u terzu travagliu di studiu di a banda, hè statu u più successu cummerciale. In questu album, a banda hà aghjustatu note di shoegaze è trip-hop. Dunque, u discu hè diventatu u puntu di partenza di a banda da u sonu classicu di nu metal.
Ricunniscenza mundiale
U prossimu album autotitulatu presenta canzoni cù voce emotiva di Chino Moreno sopra riff di chitarra pesanti. U discu hà righjuntu u numeru 2 in u chart Billboard 200. Questu hè forsi u megliu risultatu di i musicisti in tutta l'esistenza di Deftones.
In uttrovi di u 2005, Deftones hà publicatu un inseme di dui dischi di rarità è vechji registrazioni, è hà tornatu un annu dopu cù un novu album di studiu full-length, Saturday Night Wrist.
In u 2007, Deftones hà cuminciatu à travaglià nantu à un travagliu chjamatu "Eros", chì duvia esse u so sestu album. L'album hè statu messu in attesa indefinitu quandu u bassista Chi Cheng era implicatu in un accidentu di vittura seriu chì l'hà lasciatu in coma. In u 2009, Cheng hè statu rimpiazzatu da u bassista di Quicksand Sergio Vega è a banda hà tornatu à girà è arregistrà un album.
Ancu s'è u "Eros" pianificatu era sempre inedita è cullighjava polvera nantu à u scaffale, in u 2010 a banda hà publicatu un novu album "Diamond Eyes". Cheng hà parzialmente recuperatu in u 2012 è vultò in casa à a riabilitazione.
Ma ùn era micca in bona forma per apparisce in u settimu album di u gruppu, Koi No Yokan, chì hè stata liberata dopu à quellu annu. Malgradu a so ricuperazione, Cheng hè mortu di arrestu cardiacu u 13 d'aprile di u 2013, à l'età di 42 anni.
Tramontu di a creatività
In u 2014, per marcà l'anniversariu di a so morte, Deftones hà publicatu a pista "Smile" da l'album ineditu "Eros". Dui anni dopu, a banda hà tornatu cù u so ottu album Gore, publicatu in April 2016.
I membri stessi di a banda parlanu di a frivolità di stu travagliu è di u so umore allegru, à u cuntrariu di tutti i dischi precedenti.