East of Eden (East of Eden): Biografia di u gruppu

In l'anni 1960 di u seculu passatu, una nova direzzione di a musica rock, inspirata da u muvimentu hippie, hà iniziatu è sviluppatu - questu hè u rock progressiu.

Annunci

Nant'à sta onda, sò ghjunti assai gruppi musicali diversi, chì anu pruvatu à cunghjuntà melodie orientali, classici in arrangiamenti è melodie jazz.

Unu di i rapprisintanti classici di sta direzzione pò esse cunsideratu u gruppu East of Eden.

Storia di u gruppu

U fundatore è capu di a squadra hè Dave Arbas, un musicista natu, ùn pudia esse altrimenti, perchè hè natu in a famiglia di un viulista.

L'annu di fundazione di u gruppu hè cunsideratu cum'è 1967, u locu di u principiu di l'attività musicale hè Bristol (Inghilterra).

In più di u viulinu, Dave, à u cuntrariu di u so babbu, sapia ancu ghjucà u saxofonu, a flauta è a chitarra elettrica. U futuru rock star avia un inseme cumpletu di cumpetenze per creà musica in u stilu di un sonu elettricu progressiu.

Inoltre, sicondu i rumuri, hà passatu qualchì tempu in l'Oriente, cumprendendu l'insignamenti filusòfichi è cercandu u significatu di a vita. Tuttu chistu inseme hà predeterminatu u successu futuru di u gruppu musicale.

A cumpusizioni di u gruppu

U cumpusitore principali, l'ispiratore ideologicu di East Of Eden è u prossimu membru era Ron Keynes. Hà jugatu ancu u saxofone. È a voce è a chitarra era a prerogativa di Jeff Nicholson, bass guitar - Steve York.

I tamburi eranu guidati da u musicista canadianu Dave Dufont. In una line-up cusì forte, u gruppu, pare, era destinatu à un successu grandiosu.

U risultatu di u so travagliu era un stilu di musica inusual inspiratu da i fenomeni novi di quellu tempu, basatu annantu à una cumminazione di rock è improvisazioni senza manichi.

Albums

L'album di debut hè statu liberatu assai rapidamente in u 1969, si chjamava Mercator Projected. À quellu tempu, a squadra hà travagliatu sottu un cuntrattu cù a cumpagnia di registrazione Dream.

A musica di stu discu gravitava chjaramente versu i motivi orientali, è hè stata generalmente ben accolta da u publicu è da a critica.

Duranti stu pirìudu, u gruppu hà fattu assai è spessu in i lochi è in i clubs, attraendu più è più fans à i so ranchi cù improvisazioni eccezziunale.

East Of Eden hà registratu u so prossimu album Snafu cù una line-up ligeramente cambiata - u bassista è u batterista cambiatu.

Questa liberazione hè cunsiderata cum'è unu di i più riesciuti in quantu à a vendita, a squadra hà sappiutu per entra in a lista di i bandi principali in l'Inghilterra, è i picciotti eranu ricunnisciuti in Europa.

Unu di i vechji successi di u gruppu, Jig A Jig (dopu à re-arrangiamentu in un stile completamente novu micca ricunnisciutu) era assai populari.

East of Eden (East of Eden): Biografia di u gruppu
East of Eden (East of Eden): Biografia di u gruppu

Sta cumpusizioni hà righjuntu a 7a pusizioni di u hit parade naziunale è si firmò quì per quasi trè mesi. Paria ovvi è innegabile à tutti chì sti picciotti avianu rializatu u so scopu.

Era assolutamente chjaru chì avà era solu bisognu di avanzà, per creà novi capolavori musicali per u piacè di numerosi fans.

Rottura di l'Est di l'Eden

Un annu dopu, u gruppu firmò un novu cuntrattu cù Harvest Records. Questi cambiamenti anu ancu causatu un novu cambiamentu di musicisti, avà solu Dave Arbas restava da i vechji membri.

U stilu di musica hà ancu cambiatu - da motivi orientali è melodie di jazz, avà anu cambiatu à a musica di paese. Cummercialamenti era ghjustificatu, ma East Of Eden persu u so stile unicu di sicuru.

Prestu u fundatore abbandunò ancu u gruppu, l'anzianu violinista Joe O'Donnell ghjunse ancu à u so locu, è u gruppu musicale di l'uriginale lasciava solu u nome.

Dui altri album sò stati liberati: New Leaf è Another Eden, ma ùn eranu micca assai populari.

U gruppu hà fiascatu à stà nantu à i charts in Gran Bretagna, i fanali ùn anu micca accettatu è ùn anu micca capitu a reincarnazione di i so musicisti preferiti. Inoltre, u cambiamentu constantu di u persunale ùn hà micca u megliu effettu nantu à a qualità di cumpusizioni musicali.

U nome di u gruppu ùn hà micca cambiatu fundamentalmente, pubblicà un sonu micca assai di alta qualità, i pruduttori è i membri speravanu di mantene nantu à i lauri di l'antichi membri. Cusì, u gruppu hà travagliatu finu à circa 1978 prima di sfondà infine.

Secondu ventu à l'Est di l'Eden

Dopu quasi 20 anni, à a fini di l'anni 1990, Dave Arbas hà decisu di ricreà East Of Eden è s'associu cù Jeff Nicholson è Ron Keynes per questu scopu.

Di sicuru, i picciotti sunniavanu è eranu sicuri ch'elli puderanu ripetiri u successu chì u gruppu si senti in l'anni 1970 di u seculu passatu.

Cù sta line-up, i musicisti anu publicatu dui album più - Kalipse è Armadillo, chì, sicuru, meritanu esse intesu. Ma i picciotti, sfurtunatamenti, fiascatu à ottene l'anticu atmosfera, jazz, sonu inusual.

Malgradu a so capacità eccezziunale è l'approcciu creativo di a creatività, quasi nimu di a line-up originale di East Of Eden hà sappiutu ottene un grande successu in a musica.

L'unica eccezzioni era unu di i batteristi, Jeff Briton, hà avutu a furtuna di travaglià in u gruppu Wings, fundatu da Paul McCartney.

U successu di u gruppu East Of Eden hè abbastanza faciule da spiegà - 1960-1970. marcatu da novi muvimenti trà i ghjovani. Tuttu u mondu sà ciò chì valenu solu i hippies, sti fiori di u sole, figlioli di libertà.

Annunci

A musica inusual, ghjucà strumenti cusì straordinariu cum'è u saxofone, in armunia cù u viulinu è a chitarra elettrica, ùn pudia passà inosservata.

Next Post
House of Pain (House of Payne): Biografia di u gruppu
Ghjovi 20 di ferraghju 2020
In u 1990, New York (USA) hà datu à u mondu un gruppu di rap chì era diversu da i bandi esistenti. Cù a so creatività, anu distruttu u stereotipu chì un omu biancu ùn pò micca rapà cusì bè. Hè risultatu chì tuttu hè pussibule è ancu un gruppu sanu. Criendu u so trio di rappers, ùn anu micca pensatu à a fama. Vuliavanu solu rapà, [...]
House of Pain (House of Payne): Biografia di u gruppu